Groenlanda și Antarctica au pierdut împreună aproximativ 11,3 trilioane de tone de gheață între 1979 și 2023. Cea mai lungă serie satelitară construită până acum pentru cele două calote arată că pierderea a ridicat nivelul global al mării cu 3,14 centimetri.
Pe scurt
- Analiza combină 42 de estimări independente și date din 27 de misiuni satelitare.
- 84% din pierdere a fost provocată de ghețarii care au curs mai repede spre ocean.
- Groenlanda a contribuit cu 1,81 cm, iar Antarctica cu 1,33 cm la creșterea nivelului mării.
- Calotele polare produc acum aproximativ un sfert din creșterea globală a nivelului mării.
Studiul coordonat prin proiectul internațional IMBIE reunește măsurători ale înălțimii gheții, gravitației și vitezei de deplasare a ghețarilor. Seria începe în 1972 pentru Groenlanda și în 1979 pentru Antarctica, folosind inclusiv date de la CryoSat, sateliții Copernicus Sentinel, misiunile Grace și primele misiuni Landsat.
Rezultatele arată că dinamica ghețarilor contează mai mult decât topirea de la suprafață. Aproximativ 84% din masa pierdută a ajuns în ocean deoarece ghețarii s-au accelerat, în timp ce topirea la suprafața calotelor a reprezentat 16%. Cercetătorii leagă tendința pe termen lung de încălzirea oceanelor.
Ritmul anual al pierderilor a crescut puternic din anii 1990. În Groenlanda, media a urcat de la aproximativ 60 de miliarde de tone pe an în anii 1980 la 264 de miliarde în anii 2010. În Antarctica, creșterea a fost de la circa 48 la 202 miliarde de tone pe an în aceleași perioade.
Între 2020 și 2023, pierderea totală a încetinit temporar, pe fondul ninsorilor abundente din estul Antarcticii și al verilor mai blânde în Groenlanda. Autorii avertizează că această variație nu inversează tendința pe termen lung: ambele calote rămân în pierdere netă, iar comportamentul lor este una dintre marile incertitudini ale prognozelor privind nivelul mării.
Imagine reprezentativă: Matt Palmer/Unsplash.
